AROMATERAPIA reprezintă arta și știința folosirii uleiurilor esențiale. Cunoscută din antichitate, aromaterapia este astăzi o ramură a medicinei naturale și complementare, care se dovedește a fi atât preventivă, cât și curativă.
Cunoscută și drept terapia cu uleiuri esentiale, aromaterapia are ca scop echilibrarea organismului în întregul său și obținerea armoniei între corp-minte-spirit. Prin aromaterapie, se caută unificarea proceselor fizice, psihice și spirituale, pentru a spori capacitatea înnăscută a organismului de regenerare și vindecare.
Aromaterapia înseamnă mai mult decât doar aplicarea uleiurilor esențiale, ea face parte dintr-un regim de vindecare holistic, care implică mai mult căutarea și adresarea cauzelor principale ale unei boli, mai degrabă decât tratarea simptomelor acesteia, și trezirea abilității naturale a organismului de a se vindeca și de a-și redobândi echilibrul.
”Aromaterapia poate fi definită drept folosirea controlată a uleiurilor esențiale, pentru a menține și promova o stare de bine în plan fizic, psihic și spiritual”.
Gabriel Mojay
Beneficiile aromaterapiei:
– asupra fizicului: ameliorează simptomele din afecțiuni ca dureri de cap, dureri musculare, indigestie, balonare, diaree, constipație, cistite, artrită, reumatism, afecțiuni ale pielii și părului, infecții și inflamații de orice fel, sinuzite, laringite, tuse, astm, alergii, bronșite și bronșiolite, răceală și gripă, etc.
– asupra mentalului și emoționalului: stres, frici, șocuri emoționale, agitație, depresie, epuizare, insomnie, iritabilitate, lipsă de concentrare, gelozie, furie, memorie slabă, teamă, tristețe, etc.
Aromaterapia poate fi combinată cu alte metode de tratament (homeopatie, masaj, acupunctură), precum și cu medicina clasică, pentru a conduce organismul spre sănătate și vitalitate. De asemenea, este important de reținut că, pentru a dobândi ”vindecarea totală”, trebuie luați în considerare și alți factori, precum dieta, stilul de viață, modul de gândire.
Cheia obținerii de rezultate optime cu ajutorul aromaterapiei o constituie folosirea de uleiuri esențiale pure, de calitate superioară (fără ingrediente sintetice, solvenți, alcool, ulei vegetal adăugat).
Câteva repere din istoria aromaterapiei
- Încă de la începuturile vieții pe Pământ, animalele au știut din instinct către ce plante să se îndrepte pentru a-și alina durerile sau rănile. La fel, oamenii, bazându-se la început pe ce aveau – intuiția și simțurile – au învățat să folosească natura și instrumentele oferite de ea spre a se face bine.
- Folosirea uleiurilor esențiale ca remedii vindecătoare, mijloace de igienă, parte a ritualurilor religioase datează de la cele mai vechi civilizații, printre care civilizația chineză, egipteană, indiană, greco-romană. Toți aceștia foloseau uleiurile esențiale drept cosmetice, parfumuri și leacuri, dar și pentru a îmbunătăți gustul mâncării, sau chiar pentru a prelungi durata de viață a vinurilor. Uleiurile erau considerate bunuri de lux și, la fel precum condimentele, erau folosite drept mijloc de plată.
” Calea spre sănătate este să faci în fiecare zi o baie parfumată și un masaj aromat”.
Hipocrate, părintele medicinei
- În primul secol al erei noastre, medicul roman Dioscoride scrie lucrarea de 5 volume De Materia Medica. Unul dintre volume descrie peste 500 de plante vindecătoare și utilizările lor.
- În secolul al XI-lea, doctorul persan Avicenna eficientizează, printr-un aparat inventat de el, procesul distilării și astfel începe obținerea uleiurilor esențiale din plante la scară largă.
- Folosirea plantelor și a uleiurilor obținute din ele câștigă tot mai mult teren în următoarele secole.
- În secolul al XVII-lea, parfumeria devine tot mai mult o formă de artă și începe să se definească drept domeniu de sine stătător, separat de medicină, urmând ca până în secolul al XIX-lea să devină o industrie prosperă.
- Secolul al XIX-lea marchează un punct de cotitură în folosirea uleiurilor esențiale: oamenii de știință încep să descopere și să separe primii compuși chimici ai uleiurilor esențiale – ”geraniol”, ”citronellol” etc.
- În secolul XX, cunoștințele despre separarea compușilor chimici ai uleiurilor esențiale au fost folosite pentru crearea de medicamente sintetice. Uleiurile esențiale intră astfel într-un con de umbră, odată cu dezvoltarea indutriilor farmaceutice și de parfumuri.
- Renașterea aromaterapiei moderne este atribuită mai multor nume: chimistului francez Rene Maurice Gatefosse – cel care patentează termenul de aromaterapie (1937), chirurgul francez Jean Valnet – care scrie cartea Aromathérapie (1964) considerată prima biblie a aromaterapiei moderne, biochimista austriacă Marguerite Maury – notabilă pentru contribuția sa la folosirea uleiurilor esențiale în cosmetică. Pe lângă ei, mai sunt și alte nume: Penfold a studiat, în Australia, beneficiile uleiului de arbore de ceai; în Italia, medicii Giovanni Gatti și Renato Cayola au demonstrat efectele psihoterapeutice ale uleiurilor esențiale, etc.
- Începând cu ultimele decade ale secolului XX și continuând în zilele noastre, se remarcă tendința publicului de a se reîntoarce la natural, în toate aspectele vieții cotidiene: culinar, terapeutic, cosmetic, de curățenie etc. Cererea de tratamente prin aromaterapie este în continuă creștere.
Pentru o istorie mai detaliată a aromaterapiei, vă invităm să citiți articolul Repere istorice în aromaterapie.